Peronul Muzical@Train Delivery îşi propune să prezinte/evidenţieze diversitatea culturală şi interculturală muzicală românească şi să aducă în faţa publicului bucureştean şi în tranzit artişti din zone muzicale şi cu experienţe diferite, într-un spaţiu bucureştean de acces naţional şi internaţional, Gara de Nord Bucureşti.
În ultimii 10 ani scena muzicală românească a cunoscut o dezvoltare uimitoare, cluburile şi festivalurile de muzică prezentând trupe şi artişti români care experimentează genurile muzicale cele mai diverse. Noi proiecte muzicale se nasc aproape în fiecare zi, iar artişti demult uitaţi se reinventează sau sunt redescoperiţi. Gândit ca un festival de muzică pentru toate vârstele, Peronul muzical îşi propune să aducă în atenţia publicului bucureştean acei artişti, tineri sau consacraţi, care se bucură de notorietate în spaţiul virtual(internet) şi pe scena internaţională, dar care nu au parte de o expunere locală care să depăşească un public de nişă. Totodată, artiştii sunt invitaţi să îşi adapteze repertoriul spaţiului neconvenţional şi publicului, care poate fi atât cunoscător, cât şi „neinvitat”(angajaţii din Gara de Nord, călători).

Vineri 25 iulie

Rodion G.A.

Rodion_G.A._-_The_Lost_Tapes_1368540301_crop_550x550Într-o perioadă în care în ţara noastră nu se ştia aproape nimic despre muzica rock, clujeanul Rodion Ladislau Roşca a creat un hibrid între muzica electronică, psihedelică şi rock progressive. Era renumit la începutul anilor ’80 şi pentru faptul că îşi înregistra propriile compoziţii pe aparatură rudimentară. În timp ce tinerii din perioada comunistă ştiau doar de Iris, Compact, Semnal M sau Holograf, în Cluj, Rodion Ladislau Roşca sau Rodion cum îi spun toţi cei care îl cunosc, îşi crea propriul sound, total diferit de ceea ce se crea în studiourile vremii. Compoziţiile lui nu semănau cu nimic din ce se cânta în România. În piesele pe care le cânta cu trupa lui din anii ’80, Rodion G.A., el a utilizat, fără să îşi dea seama, tehnica numită “sampling” prin care folosea anumite părţi dintr-o melodie pentru a compune alte melodii. De exemplu, lua partea de tobe de la o piesă şi o folosea în alte cinci piese fără ca nimeni să îşi dea seama. Îşi înregistra singur piesele, pe aparatură rudimentară şi a creat un hibrid între muzica electronică, psihedelică şi rock progressive. Era un star el vremurilor de atunci.

După ce în perioada Epocii de Aur a strălucit câţiva ani cu formaţia Rodion G.A.,a urmat o etapă de aproape 30 de ani în care a lăsat deoparte muzica. Viaţa lui Rodion a cotit la 180 de grade atunci când, în 2011, grupul bucureştean Future Nuggets, care se ocupă de redescoperirea talentelor uitate, a dat de el prin intermediul unui clip postat pe Youtube. L-au văzut, l-au plăcut şi l-au “adoptat”. Ei au început să înveţe melodiile compuse de Rodion în anii ’80 şi la ceva timp au avut câteva concerte în Bucureşti, iar în 2012 a concertat şi în cadrul TIFF. După un timp, Rodion a reuşit să semneze un contract pe şapte ani cu casa de discuri britanică Strut Records, care îl ajută să scoată, în 2013, primul material discografic, numit “The Lost Tapes” („Benzile pierdute” – n.red.). Materialul este lăudat de către criticii de muzică străini şi a intrat în multe topuri internaţionale care desemnau cele mai bune relansări muzicale ale anului 2013.

Creaţiile muzicale care i-au impresionat pe străini au fost create într-un studio improvizat de Rodion. Iniţial, el a locuit în Cluj-Napoca, dar de 10 ani s-a mutat în Aşchileu Mare, la 30 de kilometri de municipiu, unde stă singur. Singurele suflete care îi sunt alături sunt câinele, piţigoii şi găinile pe care nu le taie niciodată, le lasă să moară de moarte bună, pentru că nu-i place să omoare animale. Are grijă de ele, le vaccinează, le dă de mâncare, iar ele îi dau ouă. Nu numai găinile o duc bine la casa lui Rodion. Câinele Muchi stă lungit în cuşca izolată cu polistiren şi placată cu rumeguş presat, iar piţigoii au la intrarea în casă opt suporturi unde-şi pot trage sufletul.

„Poate unora li se pare că mă laud cu muzica mea, dar asta nu e o laudă, e pur şi simplu o frustrare de-a mea. Ştiu că sunt bun, că am făcut muzică aşa cum nu a mai făcut nimeni şi pentru asta nu am fost răsplătit niciodată. Sunt trist pentru că atunci când eram tânăr eram sigur că o să ajung să fac lucruri mari în muzică, de asta am şi păstrat toate benzile, magnetofoanele, difuzoarele, tot. Acum am ajuns bătrân, nu ştiu cât mai trăiesc, dacă mor anul ăsta sau nu, şi nu am primit nimic pentru tot ce am făcut. Că au zis despre mine cum că aş cânta bine, da, aşa este, dar aprecierile nu mă ajută cu nimic. Degeaba zice lumea că tu cânţi bine, la sfârşit tot mori de foame” – Rodion Ladislau Roşca –   Sursa.

 

Soare Staniol

Soare StaniolSoare Staniol – concert-concept experimentând în jurul fuziunii dintre instrumentele acustice și sunete generate electronic. Deopotrivă puternic și fragil, vulnerabil și hipnotic, Soare Staniol reinventează narativitatea vocală prin linii melodice intime și texte recitat-cântate. Senzația de tactil sonor e indusă de elementele de artă video.

downtempo, IDM, ambient, dark ambient, neo folk, spoken word, psychedelic

Maria Balabaş este un spirit liber + muziciană, sound-artist și jurnalistă. A susţinut performance-uri în Antwerp, Bruxelles, Rotterdam, Bucureşti etc, iar creaţiile sale de radio şi sound art au fost difuzate de Resonancefm din Londra, Radio Zero din Lisabona şi Radio Campus din Bruxelles. Apare pe compilația Framework 250 și a realizat instalații sonore pentru Explore Dance Festival (2012) și Institutul Francez București. Este co-fondatoare a colectivului artistic Avant`n`Gard. Artist invitat în proiectul Landscape Choreography (2013, Cluj Napoca). Piesa La madeleine sonore, realizată în colaborare cu Mihai Balabaș și Nicolas Triboi, a fost selectată pentru ediția 2013 a festivalului Helicotrema, Italia. În 2013 a făcut parte dintre artiștii selectați pentru festivalul Camp, Cluj-Napoca și pentru spectacolul Foaie verde de la Teatrul Odeon. Moderează emisiunea Dimineața crossover de la Radio România Cultural, premiată de UCMR.

Mihai Balabaş este violonist cu studii universitare şi chitarist autodidact, activând deopotrivă pe scena simfonică şi pe cea underground. Este membru al trupelor Avant’n’Gard, Bucium si Trei Parale, a colaborat cu artisti precum Cătălin Milea, Alexandru Arcuș, Mircea Florian, Norzeatic, Iordache, Nu & Apa neagră, Marcus Beuter (Germania), Mr Delagare (Franta), Nik Baertsch (Elvetia), Trey Gunn (USA). Semnează împreună cu sora sa, Maria Balabaş, instalaţii sonore pentru Institutul Francez din Bucureşti, Centrul Ceh şi Festivalul de Dans Contemporan Explore 2012. A susţinut concerte în România, Marea Britanie şi Elveţia. În prezent lucrează la primul album solo.

Călin Torsan (n.1970) este un personaj pitoresc, unul dintre primii muzicieni care au cântat pe străzile României post-decembriste. Muzician autodidact, specializat în instrumente de suflat, a creat şi a colaborat cu numeroase trupe între care Domnişoara Pogany, Einuiea, Jazzadezz, Nu & Apa neagră, Avant’n’Gard. A concertat în Japonia, Germania, Danemarca şi în numeroase festivaluri din România. În calitate de scriitor a publicat romane şi volume în colaborare la edituri precum Humanitas şi Casa de pariuri literare. Călin Torsan apare şi în numeroase spectacole de teatru, iar în ultimii ani se preocupa aproape exclusiv de muzica improvizata liber.Colecţionează fluiere, clarinete şi tot felul de alte instrumente de suflat din toate colţurile lumii.

Percuţionistul Gabriel Bălaşa este unul dintre cei mai activi percuţionişti de pe scena muzicală românească, artiştii admirându-l pentru energia sa şi vibraţia pozitivă din timpul concertelor. S-a remarcat alături de Byron, Balkanic Zeppelin, Blue Nipple Boy, We Singing Colours, Raul Kusak & Adrian Naidin etc. Studiile sale de pictură au contribuit la conturarea sa de muzician al culorii şi texturii, el reuşind să rămână personal în conjuncturi sonore mai mult decât diferite.

Dilmana Yordanova este artistă multimedia specializată într-o gamă largă de resurse artistice dezvoltate la sfârșitul anilor `90. Ca artist vizual este interesată de înnoirea limbajului artistic prin stăpânirea mijloacelor de expresie tradiționale și noi. Dilmana apelează la pictură, fotografie, video, VJ-ing, 3D video mapping, instalații interactive și performance, pentru a exprima același concept. În 2006, împreună cu Mihaela Kavdanska, fondează Studioul Kotki. Dilmana Yordanova este, de asemenea,  co-fondatoare, curatoare și organizatoare a evenimentelor Platformei Avmotional (2004), una dintre cele mai articulate ipostaze ale culturii urbane contemporane din România.

Sorin Păun aka Randomform a-nceput să producă muzică electronică în 2005 și de atunci și-a creat multiple aliasuri pentru a explora diferite genuri în calitate de DJ, producător și remixer. Piesele sale și remixurile au fost publicate la label-uri și netlabel-uri, a publicat mixuri de DJ personalizate și a fost inclus în numeroase podcasturi și transmisiuni radio internaționale. “Displaying extraterrestrial diversions, microscopic attention to detail and oblique movements, a peculiar vision of future worlds unveils itself, if somewhat subliminally. Darkened by fractured beats and moody digital-signal-processing, Randomform releases a swarm of insects flying over the radar of experimental electronics.” [igloomag.com]

Marina Pîngulescu este violonistă, licențiată a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. Activitatea sa de muzician se desfășoară între colaborările cu orchestre simfonice (Filarmonica din Pitești, Râmnicu Vâlcea), muzicieni de jazz (Nik Bärtsch) și cu trupe rock precum The Veil. A primit premii și a concertat în Germania, Franța, Spania, Italia, Elveția, Turcia. În Soare Staniol, Marina Pîngulescu descoperă expresia sălbatică a cântului la vioară și se alătură grupului în cea mai personală ipostază artistică a sa.

Sâmbătă 26 iulie 

Discotecă

DISCOTECĂ este un colectiv de arheologie sonică al cărui scop este acela de a aduce la suprafață artefacte ale muzicii pop fabricate în România, cu focus pe cele mai productive decenii ale ei, perioada anilor ’60-’90.

DISCOTECĂ reconectează cluburile de astăzi cu o istorie muzicală fascinantă, mai puțin cunoscută, și recompune contextele în care muzica românească de dans a interacționat cu publicul ei, rpin intermediul recitalurilor unor star-uri locale ale muzicii pop din deceniile trecute și al unor DJ set-uri de muzică autohtonă.
facebook.com/discROteca

 

Silvia Dumitrescu

10448540_358855557599979_6403572078350822232_o

SILVIA DUMITRESCU este o interpretă de muzică pop din România. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa regretatei Mihaela Runceanu, și s-a lansat la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia ’85, unde a obținut Premiul I la Secțiunea „Interpretare”. S-a impus în muzica românească cu piese scrise de Adrian Enescu, Doru Căplescu, Marius Țeicu, Florin Ochescu, Virgil Popescu, Dani Constantin, Cătălin Târcolea, George Grigoriu, Dumitru Lupu, Gheorghe E. Marian. Cîntece precum „Nu-mi pare rău” (1985, Marius Țeicu), „Cred în tine” (1989, Adrian Enescu), „Noi am ales” (1988, Adrian Enescu), „Miracol infinit”(1989, Doru Căplescu) , „Dansul” (1989, Doru Căplescu), „Lumea mea” (1995, Florin Ochescu) sunt doar câteva dintre succesele care au făcut-o un nume de referință în muzica pop românească. În 1995 a obținut Premiul I la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, la Secțiunea „Videoclip”, și Premiul III, la Secțiunea „Discografie”. Începând cu anul 2004, în urma absolvirii unui an de studiu la Secțiunea Jazz din cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, la clasa profesorului Mircea Tiberian, Silvia Dumitrescu se dedică acestui gen muzical. Împreună cu soțul său, muzicianul Florin Ochescu, a abordat și genul blues, alăturându-se trupei acestuia, cu care susține în mod frecvent concerte.
facebook.com/SilviaDumitrescuOficial

Duminică 27 iulie 

Tzuc & Petzi Live

avatars-000072771214-8mqmej-t500x500Tzuc & Petzi este un proiect dintre cele mai proaspete, generat şi crescut de către doi muzicieni îndrăgostiţi până peste cap de sunetele calde cu personalitate puternică. Melanjul muzical în care se scaldă cei doi trebuie să te ducă cu gandul la Funk, Soul, Hip Hop, R&B, Disco, poate chiar şi House. Muzica nu are limite, spun ei, iar alăturarea lor pe scenă urmăreşte întotdeauna un singur lucru: să facă oamenii să se mişte.

Petzi, Petra Acker, îşi conturează stilul pe fondul unei voci profunde, imprevizibile, Tzuc asigură ritmurile, iar Alex Arcuş te inalţă către culmi prin frazele abordate la saxofon sau flaut.

Javra

10172804_246172322235999_8128827044268965550_n„JAVRA” este noul proiect al cântăreţei Ana-Cristina Leonte, format împreună cu pianistul Albert Tajti (care a mai colaborat cu muzicieni ca Cristian Soleanu, Sebastian Burneci, Luiza Zan, Petra Acker, Elena Mîndru), basistul Dan Georgescu, mai cunoscut ca toboşar la Byron, Alex Munteanu, saxofonist şi la The Others, și toboşarul Tavi Scurtu (BAU, Electric Brother, Iordache, Norzeatic si Khidja).

Compoziţiile grupului (inspirate din experienţele personale ale cântăreţei – ca şi in cazul cvintetului de jazz condus de aceeaşi solistă, “Secret Lover”, care tocmai şi-a lansat primul album , cu reacţii foarte pozitive din partea publicului si a criticilor, la casa de discuri Fiver House Records a saxofonistului Mihai Iordache) oscilează stilistic intre jazz, downtempo, trip hop, funk, nu-soul si dnb, în funcţie de trăirile exprimate şi de backgroundul divers al instrumentiştilor implicaţi.

Extemporizările când lirice, delicate şi subtile, când directe și funky ale claviaturilor stăpânite calm de Albert se întâlnesc cu liniile de bas elegante, puternice și melodioase ale lui Dan, solourile de sax evocative, îndrăzneţe şi dramatice ale lui Munte, beat-urile laid back ale lui Tavi și cântul expresiv, cu versuri inspirate și personale, al Anei-Cristina, pentru a crea un sound proaspăt, incitant, captivant şi mai presus de toate răvășitor.

Ana-Cristina Leonte, absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, a studiat între anii 2008- 2014 la secţia de jazz condusă de pianistul și profesorul universitar Mircea Tiberian. În acest interval a cântat alături de numeroşi artişti, atât ai scenei de jazz româneşti cât si ai celei internaţionale. Dintre aceste colaborări îi amintim pe Mircea Tiberian, Cristian Soleanu, Chris Dahlgren, Albrecht Maurer, Pierre Borel, Maurice de Martin, Cătălin Milea, Mihai Iordache, Sorin Romanescu, Toma Dimitriu, Alex Man. Este, de asemenea, membră a grupului vocal Jazzappella, cu care susţine o activitate concertistică intensa. Întreprinde câteva colaborări şi cu artişti din diferite alte sfere muzicale: Electric Brother, trupa Kumm, Akim Hash. În primăvara acestui an a fost invitată în calitate de solistă, alături de Big Band-ul Radio, la Gala premiilor Radio România Cultural.

În anul 2013 Ana-Cristina a obţinut titlul Best Vocal Performance Award la Sibiu Jazz Festival şi, împreună cu Michael Acker si Albert Tajti, a obţinut Premiul pentru cea mai bună trupă de jazz în 2012 la Târgu Mureş.

Nerezumându-se doar la a-şi folosi calităţile vocale, Anei-Cristina îi place şi să scrie cântece, deoarece consideră că interpretarea compoziţiilor proprii este mijlocul de exprimare cel mai direct şi mai sincer prin care poate să releve publicului trăirile interioare întrupate prin muzică.


 

Contact